Spectacolul Sunt un orb s-a născut din nevoia lui Mălăele de a comunica poeziile pe care le-a memorat până acum. „De poeţii pe care îi recit în acest spectacol mă leagă bucuria de a-i fi cunoscut, pe unii personal, pe alţii din cărţile bibliotecilor mele. Cu unii dintre ei am legat chiar o prietenie, cum este Emil Brumaru. El a fost un bun prieten. Şi cu Nichita Stănescu am fost un bun prieten în copilăria mea teatrală şi în maturitatea lui artistică. El a murit prea timpuriu. L-am cunoscut bine şi a fost un privilegiu pe care mi l-a oferit viaţa. L-am cunoscut, mai apoi, pe George Țărnea. Nu sunt mândru de lucrurile astea, dar aşa le-a aranjat Dumnezeu”, declara actorul. El trece de la sinceritatea iubirii din “Uriașul” la revolta din “Un actor destul de fad”. Povestește că “Andromoaca mulge vaca, vaca linge Andromaca” dar își și “cântă iubita” în “De mult negru”. Îi cutremură carnea când vorbește de părinții care ”ba n-aud, ba nu văd, ba fac pașii prea mici și râzi ca tuta când afli cine e boul care iubea pe Luminița”. Te trece prin toate stările…de rămâi prost!